Manastiri

Manastirea Cocos

Manastirea Cocos este un vechi monument istorico-monahal asezat in vecinatatea comunei Niculitel-Tulcea, in mijlocul padurilor de tei ce imbraca dealurile dobrogene.

Manastirea-CocosAsezamantul de rugaciune a fost intemeiat in anul 1833 de catre trei calugari romani, Visarion, Gherontie si Isaia, veniti de la Manastirea Neamt.

Temelia bisericii din piatra se pune in anul 1853, alaturi de bisericuta veche construita din pamant si nuiele, ambele dainuind pana in anul 1910 cand, nemaiputand fi consolidate sunt demolate. Astfel, se incepe la sfarsitul anului 1911 constructia bisericii mari ce este terminata in toamna anului 1913, pictata de catre pictorul italian F. de Biasse in stil neo-bizantin.

Intre anii 1864 – 1884 , este construita o clopotnita monumentala inalta de 30 m, iar intre anii 1905 -1911 sunt construite chiliile dinspre vest, in stil oriental, cu pridvor si cerdac si invelite cu olana, restaurate in 1958 si declarate in 1959, monument istoric.

Manastirea are un muzeu cu icoane vechi si obiecte de arta religioasa adunate din parohiile judetului Tulcea. Muzeul adaposteste si o colectie de carte veche, religioasa, in special romaneasca.

Astazi Manastirea Cocos constituie un important centru monahal si totodata un obiectiv turistic de real interes ce nu trebuie ocolit de niciun turist iubitor al trecutului si frumusetilor regiunii dintre Dunare si Marea Neagra.

Manastirea Saon

Printre dealuri cu vii, sub stapanire otomana, a luat fiinta Manastirea Saon, la inceput un mic schit, iar din 1881 a devenit manastire de sine statatoare.

ManastireaSaonManastirea Saon se afla la o distanta de 11 kilometri spre Niculitel, din localitatea Tulcea.

Biserica este luminata de ferestre mari, simple, cu grilaje metalice in exterior. Este acoperita cu tabla pana pe ziduri, streasina fiind aproape inexistenta. Fatadele exterioare au un brau inconjurator in partea superioara, deasupra caruia, de jur-imprejur, se gasesc firide nepictate.

La Manastirea Saon, in biserica mare, sunt adapostite particele din Moastele Sfintilor Vichente, Maxim Grecul, Inochentie mitropolitul, Epictet preotul si Astion monahul, racla cu acestea fiind tot timpul expusa inchinarii pelerinilor.

De asemenea, pelerinul poate admira aici bucati din vesmintele care au apartinut Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Cuvioasei Parascheva si Sfantului Grigorie Decapolitul. In vitrina special amenajata pentru adapostirea acestora se afla si o bucatica din lemnul Sfintei Cruci.

Alaturi de manastire, obstea s-a ingrijit si de cresterea paunilor. Astfel, pelerinii se pot bucura si de minunata faptura a lui Dumnezeu, care impresioneaza prin penajul foarte colorat si bogat.

Manastirea Celic-Dere

Una dintre cele mai importante vetre de spiritualitate, Manastirea Celic Dere este o adevarata binecuvantare intre Dunare si Marea Neagra. Initial, lacasul a fost ridicat de un grup de calugari veniti de la Sfantul Munte Athos, care s-au asezat in apropierea satelor de mocani din zona, pentru ca mai tarziu, in urma unui nefericit incendiu, sa se construiasca o biserica, iar in locul calugarilor sa fie aduse maicute. Astazi, cele 60 de maicute care vietuiesc aici vegheaza la imensitatea spirituala a locului.SManastirea-CelicDereituata pe valea paraului Celic, de la care si-a luat si numele, manastirea detine icoane unicat, la care pelerinii vin sa se inchine cu mare nadejde in puterea dumnezeiasca.

Manastirea este situata la 25 de kilometri sud-vest de Tulcea si 12 kilometri vest de localitatea Cataloi aflata pe soseaua Tulcea-Constanta, in Comuna Frecatei.

Biserica Manastirii Celic Dere, cu hramul Adormirea Maicii Domnului si Izvorul Tamaduirii, adaposteste epitaful Mantuitorului, brodat de maica Antonina in 1865, cu fir de aur si argint.

In paraclisul manastirii, pe partea stanga, langa Altar se gaseste icoana Maicii Domnului Facatoare de Minuni, imbracata in argint si poleita cu aur, care a scapat de doua ori din foc.

Lacasul monahal poseda o bogata colectie de arta veche bisericeasca. Aici sunt pastrate mai multe carti bisericesti romanesti din perioada anilor 1643-1843. Intre acestea se numara si un exemplar din Biblia în limba românã tipãrita la Bucuresti in anul 1688.